Legea camerelor de supraveghere: Drepturi si obligatii pentru proprietarii din Romania

În România, utilizarea camerelor de supraveghere (CCTV) este reglementată prin mai multe acte normative care se referă la protecția datelor cu caracter personal, securitatea publică și organizarea sistemelor de pază. 

Principalele documente legislative  care privesc legea camerelor de supraveghere sunt:

• Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) - Regulamentul (UE) 2016/679
• Legea nr. 190/2018, care implementează măsuri de aplicare a GDPR în România 
• Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor
• Hotărârea Guvernului nr. 301/2012 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003

După cum se observă, legea camerelor de supraveghere CCTV în România este reglementată printr-o combinație de legislație europeană și națională, care stabilește reguli stricte privind protecția datelor personale, securitatea și responsabilitățile operatorilor de date.

Ce legi reglementeaza instalarea camerelor de supraveghere in Romania?

Imagine generată cu ajutorul AI

Prezentăm mai jos principalele legi care reglementează instalarea și utilizarea sistemelor de supraveghere video:

1. Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) - Regulamentul (UE) 2016/679

GDPR reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal în Uniunea Europeană, inclusiv datele colectate prin sisteme de supraveghere video. Orice activitate de supraveghere video care implică înregistrarea și prelucrarea de imagini ale persoanelor identificabile intră sub incidența GDPR.

GDPR impune reguli stricte privind colectarea, stocarea și utilizarea datelor video, inclusiv obligația de a informa persoanele vizate, de a respecta principiul minimizării datelor, de a proteja datele colectate și de a asigura respectarea drepturilor persoanelor filmate (dreptul de acces, dreptul de rectificare, dreptul de ștergere etc.).

2. Legea nr. 190/2018

Această lege implementează GDPR în legislația națională din România și specifică măsuri suplimentare privind protecția datelor cu caracter personal, inclusiv în contextul utilizării sistemelor de supraveghere video.

Legea nr. 190/2018 stabilește condițiile în care datele personale pot fi prelucrate, inclusiv prin supraveghere video și clarifică obligațiile operatorilor de date, cum ar fi respectarea drepturilor persoanelor vizate și evaluarea impactului asupra protecției datelor (DPIA) în cazurile în care supravegherea video implică riscuri ridicate.

3. Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor

Legea reglementează organizarea și funcționarea sistemelor de pază și protecție în România, inclusiv utilizarea mijloacelor tehnice de protecție, cum ar fi sistemele de supraveghere video.

Dacă ne referim la legea 333 camere video, aceasta  face referire la utilizarea sistemelor CCTV ca parte a măsurilor de securitate pentru protejarea obiectivelor, bunurilor și valorilor. Aceste sisteme trebuie incluse în planurile de pază aprobate de autoritățile competente și utilizate în conformitate cu normele legale.

4. Hotărârea Guvernului nr. 301/2012 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003

Această hotărâre stabilește normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 333/2003, inclusiv specificații tehnice și organizatorice pentru utilizarea sistemelor de supraveghere video.

Hotărârea detaliază cerințele privind instalarea și utilizarea echipamentelor CCTV, asigurându-se că aceste sisteme sunt integrate eficient în planurile de pază și respectă cerințele legale privind securitatea și protecția datelor.

5. Decizia nr. 52/2012 a Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP)

Reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal prin intermediul sistemelor de supraveghere video, stabilind cerințe specifice pentru operatorii care utilizează astfel de sisteme.

Impune obligații clare privind informarea persoanelor vizate, stocarea și securitatea datelor video, și drepturile persoanelor supravegheate. De asemenea, stabilește reguli privind durata de stocare a imaginilor (de obicei nu mai mult de 30 de zile) și necesitatea efectuării unei DPIA atunci când supravegherea prezintă riscuri ridicate.

Aceste reglementări impun respectarea drepturilor persoanelor vizate de inregistrările CCTV,  informarea adecvată a acestora, asigurarea securității datelor și limitarea perioadei de stocare a imaginilor.

Ce prevede legea privind montarea camerelor de supraveghere in Romania?

Imagine generată cu ajutorul AI

Dacă ne referim la legea privind camerele de supraveghere, montarea acestora este reglementată printr-o serie de acte normative, așa cum s-a arătat mai sus.

Ce spune în principal legea privind montarea camerelor de supraveghere:

1. Scopul legitim al supravegherii video:

• Camerele de supraveghere trebuie instalate doar pentru scopuri legitime, cum ar fi protecția proprietății, securitatea persoanelor, prevenirea infracțiunilor, monitorizarea activităților în spații publice sau private, sau asigurarea conformității cu regulile interne ale unei organizații.
• Supravegherea trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit și să nu invadeze nejustificat viața privată a persoanelor.

2. GDPR reflectat în legea privind camerele de supraveghere:

• GDPR impune ca prelucrarea datelor cu caracter personal, inclusiv prin intermediul camerelor de supraveghere, să fie realizată în mod legal, echitabil și transparent. 
• Datele colectate trebuie să fie adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar în raport cu scopurile pentru care sunt prelucrate (principiul minimizării datelor).
• Operatorii de date trebuie să informeze persoanele vizate că sunt supravegheate video, furnizând detalii despre scopul supravegherii, identitatea operatorului și drepturile persoanelor vizate.

3. Obligativitatea informării:

• Orice zonă supravegheată video, spune  legea privind montarea camerelor de supraveghere, trebuie semnalizată în mod vizibil prin afișe sau alte mijloace adecvate, care să indice prezența camerelor de supraveghere.
• Informațiile furnizate trebuie să includă și date de contact ale operatorului de date și scopul specific al supravegherii.

4. Stocarea și securitatea datelor:

• Imaginile captate de camerele de supraveghere trebuie stocate într-un mod sigur și pentru o perioadă limitată, de obicei nu mai mult de 30 de zile, cu excepția cazului în care sunt necesare pentru o anchetă specifică.
• Operatorii trebuie să implementeze măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a proteja datele împotriva accesului neautorizat, pierderii sau distrugerii.

5. Drepturile persoanelor vizate:

• Persoanele filmate au dreptul de a accesa imaginile în care apar, de a solicita rectificarea sau ștergerea acestora dacă sunt inexacte sau colectate ilegal, și de a se opune prelucrării datelor în anumite condiții.
• Operatorii de date trebuie să fie pregătiți să gestioneze astfel de cereri conform legislației.

6. Consimțământul:

• În general, consimțământul persoanelor vizate nu este necesar dacă supravegherea video este realizată în scopuri legitime și este justificată de un interes public sau privat important (de exemplu, securitatea). 
• Totuși, în anumite situații, cum ar fi supravegherea audio sau filmarea în spații private sau semipublice, consimțământul poate fi necesar.

7. Obținerea avizelor:

• În cazuri specifice, cum ar fi instalarea camerelor de supraveghere în spații publice, în apropierea obiectivelor de interes național sau în zone cu reglementări speciale, legea privind montarea camerelor de supraveghere  prevede avizul autorității competente.

8. Sancțiuni:

• Nerespectarea prevederilor legale privind utilizarea camerelor de supraveghere poate atrage sancțiuni semnificative, inclusiv amenzi impuse de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP).

În concluzie, legea privind camerele de supraveghere  permite montarea camerelor de supraveghere dar trebuie să fie respectate reguli legate de protecția datelor personale, informarea persoanelor vizate, și securitatea datelor.

Legea camerelor de supraveghere in spatiul privat

Imagine generată cu ajutorul AI

În România, nu există o lege specifică care să reglementeze exclusiv utilizarea camerelor de supraveghere în spațiul privat. 

Cu toate acestea, utilizarea camerelor de supraveghere în spații private este reglementată în principal de Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) și Legea nr. 190/2018,  privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor).

Pentru spațiul privat ar trebui să avem în vedere următoarele aspecte GDPR și Legea nr. 190/2018::

• GDPR se aplică oricărei prelucrări de date cu caracter personal, inclusiv prin utilizarea camerelor de supraveghere, chiar dacă aceste camere sunt instalate în spații private, cum ar fi locuințele individuale, curțile, sau alte proprietăți private.
• GDPR nu se aplică atunci când camerele de supraveghere sunt utilizate exclusiv în scopuri personale sau domestice, cum ar fi supravegherea curții sau a casei, cu condiția ca acestea să nu capteze imagini din afara proprietății (cum ar fi drumurile publice sau proprietățile vecinilor).
• Dacă camerele captează imagini din spații în care alte persoane au acces (de exemplu, în zone comune ale unui bloc sau la limita cu proprietăți adiacente), este necesar să informezi persoanele vizate prin semne clare despre prezența camerelor și scopul supravegherii.
• Chiar și în spațiul privat, datele colectate trebuie protejate corespunzător și stocate doar pentru perioada necesară scopului pentru care au fost colectate.
• Persoanele care sunt surprinse de camerele de supraveghere au anumite drepturi cu toate că se află în spațiul privat, cum ar fi dreptul de acces la datele lor, dreptul de a solicita ștergerea datelor în anumite circumstanțe, și dreptul de a se opune supravegherii în condiții specifice

Ca o concluzie, în spațiul privat, dacă supravegherea se face strict în scopuri personale și nu captează imagini din afara proprietății, nu este necesară respectarea strictă a GDPR. Totuși, în orice alte cazuri, este indicat să se asigure respectarea prevederile legale privind informarea persoanelor vizate, protecția datelor, și stocarea securizată a acestora.

Pentru camere supraveghere interior există o multitudine de soluții CCTV de calitate superioară și ușor de implementat.

Legea camerelor de supraveghere in spatiul public

Imagine generată cu ajutorul AI

Utilizarea camerelor de supraveghere în spațiul public în România este reglementată în principal prin Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR), Legea nr. 190/2018, și Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor. 

Aceste reglementări impun norme stricte pentru protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor în contextul supravegherii video în spații publice.

Principalele reglementări și prevederi se referă la:

1. Scopul legitim al supravegherii video în spațiul public:

• Camerele de supraveghere instalate în spații publice trebuie să aibă un scop legitim, cum ar fi asigurarea securității publice, prevenirea și combaterea infracționalității, protejarea bunurilor și a persoanelor, sau monitorizarea traficului.
• Supravegherea trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru a atinge acest scop.

2. Conformitatea cu GDPR:

• Prelucrarea datelor cu caracter personal prin intermediul camerelor de supraveghere trebuie să fie realizată în mod legal, echitabil și transparent. Operatorul (de exemplu, autoritatea locală sau entitatea responsabilă) trebuie să informeze publicul despre prezența camerelor de supraveghere și scopul acestora.
• Este obligatoriu să se afișeze în mod vizibil semne care să informeze cetățenii despre faptul că sunt supravegheați video, care este scopul supravegherii și cine este operatorul responsabil.
• Camerele de supraveghere trebuie să fie configurate pentru a capta doar datele necesare pentru scopul specificat, evitând captarea inutilă de imagini din zone care nu sunt relevante pentru scopul supravegherii.

3. Obținere avize:

• În multe cazuri, instalarea camerelor de supraveghere în spațiul public necesită obținerea de avize din partea autorităților competente, cum ar fi poliția. Acest lucru este esențial mai ales atunci când camerele sunt montate pentru supravegherea zonelor de interes public, cum ar fi piețele, străzile, sau obiectivele strategice.
• Legea nr. 333/2003 stipulează că planurile de securitate care includ camere CCTV în spații publice trebuie să fie aprobate de poliție, asigurându-se că supravegherea este justificată și nu invadează nejustificat intimitatea cetățenilor.

4. Protecția datelor și securitatea:

• Imaginile și datele colectate de camerele CCTV în spațiile publice trebuie stocate în mod securizat și accesibile doar persoanelor autorizate. Stocarea acestor date este de obicei limitată la o perioadă scurtă de timp (de obicei, nu mai mult de 30 de zile), cu excepția cazurilor în care sunt necesare pentru o anchetă legală.
• Persoanele vizate au dreptul să solicite accesul la datele lor personale, inclusiv imaginile captate de camere, și să ceară rectificarea sau ștergerea acestora în anumite condiții.

5. Evaluarea impactului asupra Protecției Datelor (DPIA):

• În situațiile în care supravegherea video poate prezenta riscuri ridicate pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice, este necesară realizarea unei Evaluări a Impactului asupra Protecției Datelor (DPIA). Acest proces ajută la identificarea și gestionarea riscurilor legate de supravegherea video în spațiile publice.

6. Sancțiuni:

• Nerespectarea cerințelor legale privind utilizarea camerelor CCTV în spații publice poate duce la sancțiuni severe, inclusiv amenzi administrative semnificative impuse de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP).

Așa cum se poate observa,  legea camerelor de supraveghere   în spațiile publice din România trebuie să fie justificată de un scop legitim, să fie proporțională și să respecte legislația națională și europeană privind protecția datelor cu caracter personal.

Este permisa instalarea unei camere de supraveghere in curte conform legislatiei?

Imagine generată cu ajutorul AI

Dacă luăm în considerație legislatie camere supraveghere curte, putem spune că da!

Instalarea unei camere de supraveghere în curtea proprie este permisă conform legislației din România, dar trebuie să respecți anumite condiții pentru a te asigura că nu încalci drepturile altor persoane și că te conformezi legislației privind protecția datelor cu caracter personal.

Condiții și reguli pentru instalarea camerelor de supraveghere în curte:

1. Supravegherea limitată la proprietatea ta:

• Camerele de supraveghere trebuie să fie instalate și orientate astfel încât să capteze doar imagini din interiorul proprietății tale (curte, grădină, intrarea în casă).
• Teebuie să eviți captarea imaginilor din afara proprietății tale, cum ar fi drumurile publice, trotuarele sau curțile vecinilor, pentru a nu încălca dreptul la viață privată al altor persoane.

2. Utilizarea în scopuri personale sau domestice:

• GDPR nu se aplică în mod direct dacă utilizezi camerele de supraveghere strict în scopuri personale sau domestice (de exemplu, pentru protejarea familiei și a bunurilor tale). Aceasta înseamnă că nu ești obligat să te conformezi cerințelor stricte ale GDPR, cum ar fi informarea altor persoane sau obținerea consimțământului acestora.
• Cu toate acestea, având în vedere legislatie camere supraveghere curte, trebuie să fii atent la orientarea camerelor pentru a evita invadarea intimității vecinilor sau a trecătorilor.

3. Protecția datelor și dreptul la viață privată:

• GDPR se aplică dacă sistemul tău de supraveghere captează imagini din spații publice sau din proprietățile vecinilor. Conform cu  legea camerelor de supraveghere  tu devii operator de date, ceea ce înseamnă că trebuie să te conformezi reglementărilor privind protecția datelor cu caracter personal.
• Aceasta ar implica informarea persoanelor vizate (de exemplu, prin semne vizibile), limitarea accesului la datele colectate, și asigurarea stocării securizate a imaginilor.

• Dacă camerele tale de supraveghere captează imagini din proprietățile vecinilor sau din alte spații care nu îți aparțin, conform legislatie camere supraveghere curte, vecinii tăi au dreptul să îți ceară să ajustezi camerele sau chiar să le elimini, în cazurile în care le încalci dreptul la intimitate.

4. Stocarea și securitatea imaginilor:

• Chiar dacă folosești camerele pentru uz personal, este recomandat să asiguri stocarea securizată a datelor colectate și să nu le păstrezi mai mult decât este necesar pentru scopul supravegherii.

Deci, instalarea unei camere de supraveghere în curtea proprie este permisă și legală în România, atâta timp cât respectă limitele proprietății tale și nu încalcă drepturile altor persoane. 

Poți alege o gamă variată de camere CCTV sau un sistem supraveghere video cu 8 sau 16 camere Ultra HD 4K, DVR 4 canale, transmisie live - PK-8HB718. 

Totodată, camerele CCTV cu alimentare solară sunt o opțiune viabilă pentru montarea la exterior, mai ales dacă se au în vedere performanțele ridicate: WIFI, 4K, 8MP, detectie umana AI, vizualizare panoramica 180°, senzor miscare, alerta telefon, CCTV, viziune nocturna, microfon

Sistemele de supraveghere si GDPR

Imagine generată cu ajutorul AI

Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) se aplică oricărei prelucrări de date cu caracter personal în Uniunea Europeană, inclusiv în cazul utilizării sistemelor de supraveghere video (CCTV). 

În contextul supravegherii video, GDPR impune o serie de reguli și obligații pentru a proteja drepturile persoanelor ale căror date sunt colectate. Iată cum se aplică GDPR în cazul sistemelor de supraveghere:

1. Baza legală pentru prelucrarea datelor

• Interes legitim: Supravegherea video poate fi justificată pe baza unui interes legitim, cum ar fi securitatea sau protecția bunurilor și a persoanelor. În acest caz, este esențial să demonstrezi că interesul tău legitim nu este depășit de drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate.
• Consimțământul: În unele situații, este necesar să obții consimțământul explicit al persoanelor supravegheate, mai ales dacă supravegherea este invazivă sau nejustificată.

2. Informarea persoanelor vizate

• legea gdpr camere supraveghere impune obligația de a informa persoanele care sunt supravegheate video. Această informare trebuie să fie clară și vizibilă, de obicei prin afișarea unor semne care indică prezența camerelor de supraveghere, scopul prelucrării și datele de contact ale operatorului.
• Informațiile furnizate trebuie să includă și drepturile persoanelor vizate, precum dreptul de acces la datele lor, dreptul de rectificare și dreptul de a depune o plângere la autoritatea de supraveghere.

3. Principiul minimizării datelor

• Camerele de supraveghere trebuie să fie configurate astfel încât să capteze doar datele strict necesare pentru scopul supravegherii. De exemplu, camerele nu ar trebui să capteze imagini din zone care nu sunt relevante pentru scopul declarat, cum ar fi locuințele private sau spațiile în care oamenii se așteaptă la intimitate.
• legea gdpr camere supraveghere  consideră faptul că înregistrarea audio este mult mai invazivă și ar trebui evitată dacă nu este absolut necesară.

4. Stocarea și securitatea datelor

• Datele colectate prin camerele de supraveghere trebuie să fie stocate în mod securizat, astfel încât să fie protejate împotriva accesului neautorizat, pierderii sau distrugerii.
• Datele trebuie să fie păstrate doar pentru perioada necesară scopului pentru care au fost colectate. De obicei, această perioadă este limitată la 30 de zile, cu excepția cazului în care datele sunt necesare pentru o investigație specifică.

5. Drepturile persoanelor vizate

• Persoanele supravegheate au dreptul de a accesa datele personale colectate despre ele, inclusiv imaginile video în care apar. De asemenea, acestea au dreptul de a solicita rectificarea sau ștergerea datelor, dacă acestea sunt inexacte sau colectate ilegal.
• Totodată,  legea gdpr camere supraveghere  prevede faptul că persoanele vizate au, dreptul de a se opune prelucrării datelor lor în anumite condiții, mai ales dacă consideră că prelucrarea nu este justificată sau este excesivă.

6. Evaluarea Impactului asupra Protecției Datelor (DPIA)

• Dacă sistemele de supraveghere video sunt susceptibile de a genera un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice, operatorul de date trebuie să efectueze o Evaluare a Impactului asupra Protecției Datelor (DPIA). Acest proces ajută la identificarea și gestionarea riscurilor legate de prelucrarea datelor.

7. Sancțiuni pentru nerespectarea GDPR

• Încălcarea prevederilor GDPR poate duce la sancțiuni severe, inclusiv amenzi administrative care pot ajunge până la 20 de milioane de euro sau 4% din cifra de afaceri globală anuală, în funcție de gravitatea încălcării.

Operatorii trebuie să se asigure că au o bază legală solidă pentru supraveghere, să informeze adecvat persoanele vizate, să limiteze colectarea și stocarea datelor la ceea ce este necesar și să protejeze datele colectate.

Cat timp este permis sa pastrezi inregistrarile dintr-un sistem de supraveghere video?

Imagine generată cu ajutorul AI

Conform legislației din România, în special în baza Regulamentului General privind Protecția Datelor (GDPR) și a Legii nr. 190/2018, înregistrările video realizate prin sisteme de supraveghere trebuie păstrate doar pentru perioada necesară scopului pentru care au fost colectate.

În general, perioada maximă recomandată pentru păstrarea înregistrărilor este de 30 de zile, cu anumite excepții justificate.

Motivele acestei limitări:

1. Principiul minimizării datelor:

• GDPR impune ca datele cu caracter personal să fie prelucrate într-un mod care să fie adecvat, relevant și limitat la ceea ce este necesar în raport cu scopurile pentru care sunt prelucrate. Aceasta înseamnă că înregistrările video nu ar trebui păstrate mai mult decât este necesar pentru a îndeplini scopul specific al supravegherii.

2. Proporționalitatea prelucrării:

• Stocarea pe termen lung a datelor personale, cum ar fi înregistrările video, ar putea fi considerată disproporționată dacă nu există un motiv clar și justificat pentru această prelungire. Păstrarea imaginilor mai mult de 30 de zile ar putea fi văzută ca o încălcare a dreptului la viață privată, dacă nu este bine motivată.

3. Scopurile prelucrării:

• În majoritatea cazurilor, scopul principal al supravegherii video este securitatea sau prevenirea infracțiunilor. Dacă nu au avut loc incidente care să justifice păstrarea imaginilor pentru o perioadă mai lungă (de exemplu, în contextul unei investigații), înregistrările ar trebui șterse după 30 de zile.
• Dacă există un incident specific (cum ar fi o infracțiune sau un alt eveniment care necesită o investigație), înregistrările pot fi păstrate pe o perioadă mai lungă, până când nu mai sunt necesare pentru acest scop.

4. Securitatea datelor:

• Cu cât înregistrările video sunt păstrate mai mult timp, cu atât crește riscul ca acestea să fie accesate neautorizat sau să fie utilizate în mod abuziv. Limitarea perioadei de stocare la ceea ce este necesar contribuie la reducerea acestor riscuri.

5. Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP):

• ANSPDCP, ca autoritate de supraveghere, recomandă și impune adesea limitarea stocării datelor la 30 de zile pentru a se asigura conformitatea cu principiile de protecție a datelor și pentru a evita posibilele abuzuri.

În concluzie, înregistrările video realizate de un sistem de supraveghere ar trebui păstrate pentru o perioadă de maxim 30 de zile, cu excepția cazurilor în care există un motiv justificat pentru prelungirea acestui termen (de exemplu, o investigație în curs). 

Această limitare este impusă pentru a proteja drepturile și libertățile persoanelor vizate și pentru a asigura o prelucrare proporțională și limitată a datelor cu caracter personal.

Recomandari pentru instalarea unui sistem de supraveghere video conform legislatiei in vigoare

Imagine generată cu ajutorul AI

Instalarea unui sistem de supraveghere video, fie în mediul public, fie în interes privat, trebuie să respecte legislația în vigoare, în special Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) și reglementările naționale din România. 

Iată recomandările pentru fiecare tip de mediu:

1. Instalarea unui sistem de supraveghere video în mediul public

Stabilirea scopului legitim:

• Înainte de instalarea camerelor, definește clar scopul supravegherii. În mediul public, scopuri legitime pot include securitatea publică, prevenirea și combaterea infracționalității, monitorizarea traficului sau protecția proprietăților publice.
• Supravegherea trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit și să nu invadeze nejustificat viața privată a persoanelor.

Obținerea avizelor și autorizărilor necesare:

• În unele cazuri, instalarea unui sistem de supraveghere în spațiul public necesită obținerea avizelor de la autoritățile competente, cum ar fi poliția.
• Este esențial să te asiguri că sistemul este parte integrantă dintr-un plan de pază și protecție aprobat oficial.

Informarea publicului:

• Legea impune să informezi persoanele vizate despre prezența camerelor de supraveghere. Acest lucru se face prin afișarea unor semne vizibile care indică clar că zona este monitorizată video, scopul supravegherii, și cine este responsabil cu prelucrarea datelor.
• Informațiile trebuie să fie clare, concise și ușor de înțeles de către publicul larg.

Configurarea sistemului conform principiului minimizării datelor:

• Camerele trebuie să fie configurate astfel încât să capteze doar datele necesare pentru scopul declarat. Evită captarea imaginilor din zone care nu sunt relevante sau care ar putea încălca dreptul la intimitate al persoanelor (de exemplu, în interiorul locuințelor sau în alte spații private).
• Dacă supravegherea implică și înregistrarea audio, asigură-te că aceasta este absolut necesară și proporțională cu scopul urmărit.

Securitatea datelor colectate:

• Stocarea imaginilor trebuie realizată în condiții de siguranță, accesibile doar persoanelor autorizate.
• Perioada de stocare trebuie să fie limitată la ceea ce este necesar, de obicei nu mai mult de 30 de zile, cu excepția cazurilor în care imaginile sunt necesare pentru o anchetă specifică.

Evaluarea Impactului asupra Protecției Datelor (DPIA):

• În cazurile în care supravegherea video prezintă riscuri ridicate pentru drepturile și libertățile persoanelor, este necesară efectuarea unei DPIA. Aceasta va ajuta la identificarea și gestionarea riscurilor asociate cu supravegherea video.

2. Recomandări pentru instalarea unui sistem de supraveghere video în interes privat

Scopuri personale sau domestice:

• Camerele de supraveghere instalate pe proprietatea privată (de exemplu, curtea casei) pot fi utilizate pentru protecția personală, a familiei și a bunurilor. În acest caz, GDPR se aplică mai puțin strict, cu condiția ca supravegherea să fie limitată la zona ta privată.

Limitarea supravegherii la proprietatea privată:

• Asigură-te că camerele sunt orientate astfel încât să capteze doar imagini din interiorul proprietății tale (curte, grădină, intrarea în casă) și să nu înregistreze imagini din afara acesteia, cum ar fi drumul public sau proprietățile vecinilor.
• Evită captarea imaginilor din zone care ar putea invada intimitatea vecinilor sau a trecătorilor.

Informarea persoanelor vizate:

• Dacă camerele tale surprind imagini din zone unde alte persoane ar putea avea acces (de exemplu, zone comune dintr-un bloc), trebuie să informezi clar aceste persoane despre prezența camerelor și scopul supravegherii.
• Aceasta se poate face prin afișarea unor semne clare și vizibile.

Securitatea și stocarea datelor:

• Chiar dacă folosești camerele pentru uz personal, trebuie să stochezi imaginile în condiții de siguranță și să limitezi accesul la acestea doar la tine sau la persoanele autorizate de tine.
• Nu păstra imaginile mai mult decât este necesar. În general, stocarea imaginilor pentru o perioadă de până la 30 de zile este considerată adecvată.

Drepturile vecinilor și altor persoane vizate:

• Dacă supravegherea afectează și alte persoane (de exemplu, captezi imagini din proprietățile vecinilor), aceștia au dreptul să-ți ceară să ajustezi camerele sau să încetezi supravegherea.
• Fii deschis la dialog și la rezolvarea eventualelor conflicte care ar putea apărea din cauza supravegherii video.

În final, indiferent dacă instalezi un sistem de supraveghere în mediul public sau privat, trebuie să respecți legislația în vigoare, în special regulile privind protecția datelor personale. 

Asigură-te că supravegherea este justificată, că persoanele vizate sunt informate corespunzător, și că datele colectate sunt protejate și stocate doar pentru perioada necesară scopului supravegherii, apoi găsește echipamentul cel mai potrivit scopului tău pe site.